“Misery”- un roman cu cravată
Creația lui Stephen King, regele romanului horror, mi-a venit pe plac cu jumătate de an în urmă, când am citit, în tren, în drum spre Cluj, cartea cu denumirea care mi-a pătruns în memorie,cred, pentru totdeauna,„Misery”. Avea vreo 300 de pagini și o copertă albă, veche, roasă, care nu era nici măcar originală, ci pusă de angajații bibliotecii, iar titlul și autorul erau scrise cu litere negre, simple. Nimic din aspectul ei nu ar trebui să îmi atragă atenția pentru că, să fim sinceri, dacă ne ducem la bibliotecă fără un scop anume, fără să vrem o anumită carte, de obicei, alegem ceea ce ne-a atras prin aspectul exterior sau titlu. În acea zi nu știam cu ce aș dori să imi ocup mintea saptămâna care venea, iar Stephen King era un nume pe care l-am auzit de multe ori rostit la începutul filmelor, care erau nu altceva decât ecranizările romanelor sale spectaculoase.
Mă plimbam printre rafturi și căutam litera K. Pentru prima oară am văzut cum aratau cărțile acestui maestru al scrisului. Eram fascinată, uimită, frapată, căci nu poți rămâne indiferent când vezi capodopere ca „Apocalipsa” sau „Turnul Întunecat”, care au peste o mie și ceva de pagini, coperte masive și o imagine generală impunătoare. Am ales Misery.
Acest roman s-a dovedit a fi ceva mai mult decât ceea la ce m-am așteptat. De obicei, când auzeam ceva despre opere horror, făceam raportare la ceea ce știam despre filmele horror. Îmi imaginam mult sânge, țipete, organe, cranii și tot felul de chestii mai mult scârboase, decât înspăimântătoare. În Misery însă, ca și în toate romanele lui King (după cum am aflat ulterior) predomină factorul psihologic al eroului, extenuarea mentalului acestuia și, în cele din urmă, încetul cu încetul, degradarea lui (fenomen descris cu o minuțiozitate de medic psihiatru în romanul „Shining”).
Protagonistul romanului, Paul Sheldon, este un scriitor vestit care suferă un accident de automobil și este găsit de o fost asistentă medicală, Annie Wilkes. Aceasta îl aduce la ea acasă, ca să aibă grijă de el, dar, totul se dovedește a avea o imagine mult mai diabolică. Annie este o nebună cu tendințe maniaco- depresive și, pe lângă aceasta, o fană a creației lui Paul. Annie găsește manuscrisul proapăt scris, ultima parte a romanelor „Misery”, în care protagonista acestuia moare. Nebună, furioasă și traumată și mai mult psihic de faptul că eroina ei iubită a murit, Annie îl impune pe Paul să scrie continuarea romanului, să transforme totul și să o aducă pe Misery la viață. Torturile psihologice, dar mai ales cele fizice, precum și arderea manuscrisului la care scriitorul a lucrat luni întregi îl face să se supună. Paul continuă să scrie, așezat în scaunul cu rotile, nebun de durere și disperare. Cadrul restrâns în care are loc acțiunea influențează și mai mult sentimentele cititorului, amplifică starea de dezamăgire, neputință, suspansul și frica față de ce va urma mai departe, când Annie va apărea cu toporul în pragul ușii și îi va tăia piciorul lui Paul sau când îl va lovi fără milă peste coaste cu crosa de golf. Cu fiecare pagină nu îți vine să crezi că subiectul poate lua o astfel de întorsătură și interesul de a afla cum va sfârși totul nu te lasă pe parcursul întregii lecturări.
Cartea aceasta nu poate fi ratată de cei care vor să citească ceva bun și calitativ. Felul de a scrie a lui Stephen King provoacă dependență. Astfel, Misery rămâne unul dintre romanele la care mi-aș dori să revin cândva. Interesantă, fascinantă, surprinzătoare, această carte a fost nominalizată
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu