Memorii de ciocârlie

De când am terminat studiile în Cluj-Napoca și apoi m-am mutat în Chișinău, lumea mă tot întreabă de ce am făcut asta? De ce nu am rămas în România? Care-i plusul, atât timp cât am terminat una dintre cele mai bune universități de acolo, să revin în țară, unde totul se duce de râpă? Adevărul este că nu am un răspuns bine conturat, pur și simplu am vrut să revin ACASĂ. Nu știu cât voi sta aici, un an, doi sau o viață... Dar știu că acum anume aici vreau să mă aflu.

Am început această postare cu un astfel de mesaj, fiind inspirată de banca gigantică la care am făcut ultimile fotografii. Nu știu cine a executat-o. Este plasată în fața Teatrului de Operă și Balet Maria Bieșu și se înalță ca un ecou al veacurilor și al tradiției în mijlocul capitalei noastre. Arată atât de bine, așa cum este amplasată într-o parte, parcă ascunsă de toată lumea și totuși atât de măreață. Trecem cu toții grăbiți pe bulevardul principal al orașului, iar ea stă acolo parcă pentru a ne aminti de unde venim și ce trebuie să prețuim. Dacă stai mult timp așezat pe această "băncuță" (e imensă, de fapt) poți auzi câteva melodii populare cunoscute... Le auzi acolo, în sufletul tău.

Rochie: Mallena

Locație: Teatrul Național de Operă și Balet "Maria Bieșu"

Foto: Lilian Iațco