Eram într-un magazin de haine, îmi căutam blugi
cu talie înaltă. Mi-am ales blugii, am intrat în cabina de probare și m-am uitat în oglindă. În oglinda dintr-o cabină de probare am
înțeles că nu știu cine stă în fața mea.
Nu o să învinuiesc pe nimeni care va gândi că sunt bolnavă la cap, pentru că uneori acest gând apare atât de bine conturat în mintea mea, încât mă sperie destul de tare. A trecut foarte mult timp de când nu mi-am făcut autoevaluarea, cred ca vreo câțiva ani și aceasta este foarte mult pentru mine. Ce este autoevaluarea? Este atunci când stai liniștit o oră, două, o zi, două și analizezi ce s-a schimbat în tine, ce principii nu mai sunt la locul lor, pe care le-ai adăugat, în general, ce s-a schimbat în tine și cum privești acum lumea? Eu am constatat că mă schimb foarte repede și ceea ce este și mai rău- eu nici măcar nu reușesc să observ asta. De aici încep să mă îndepărtez de… mine.
Îmi privesc în fiecare zi corpul, îmi place, știu că e al meu, dar tot mai mult mă prind la gândul că acesta este doar corpul meu, nu sunt EU! Probabil, încep să mă desprind de el fiind încă în viață, cât de absurd nu ar suna asta.
Mă priveam în oglindă. Întorceam capul într-o parte, imaginea din fața mea mea făcea la fel, ridicam mâna, EA făcea la fel… Am încercat să o ating pe obraz și mi-a zâmbit încetișor. Atunci mi-a apărut în minte ca din senin o scenă descrisă de un cunoscut de-a lui Marilyn Monroe. Odată, Marilyn s-a ridicat de la masa dintr-un restaurant, unde lua cina cu acest prieten și a plecat la baie. Omul a așteptat-o 20 de minute și a început să își facă griji. Intrând în camera pentru doamne, a găsit-o pe Marilyn privindu-se în oglindă și a întrebat-o: “La ce te uiți?”, la care a primit un răspuns straniu pentru el și cât se poate de clar pentru mine: “Mă uit la EA”.
Eu tot mă uitam la EA, nu la MINE...
Am închis ochii și am încercat să mă îndrept spre MINE, acolo, înăuntru undeva. „Când deschizi ochii, încearcă să te vezi întreagă”, mi-am zis (iarăși sună cumva înfricoșător, dar așa a fost). Rezultatul? Am deschis ochii și doar pentru o secundă m-am văzut în totalitate, trup și personalitate împreună, iar în momentul următor, iarăși, a rămas doar EA.
Am probat blugii și mi-au venit perfect. Ca o femeie ce sunt, mi-a pierit toată starea dinainte și am țopăit fericită spre casă.
Ce vezi tu?
Nu o să învinuiesc pe nimeni care va gândi că sunt bolnavă la cap, pentru că uneori acest gând apare atât de bine conturat în mintea mea, încât mă sperie destul de tare. A trecut foarte mult timp de când nu mi-am făcut autoevaluarea, cred ca vreo câțiva ani și aceasta este foarte mult pentru mine. Ce este autoevaluarea? Este atunci când stai liniștit o oră, două, o zi, două și analizezi ce s-a schimbat în tine, ce principii nu mai sunt la locul lor, pe care le-ai adăugat, în general, ce s-a schimbat în tine și cum privești acum lumea? Eu am constatat că mă schimb foarte repede și ceea ce este și mai rău- eu nici măcar nu reușesc să observ asta. De aici încep să mă îndepărtez de… mine.
Îmi privesc în fiecare zi corpul, îmi place, știu că e al meu, dar tot mai mult mă prind la gândul că acesta este doar corpul meu, nu sunt EU! Probabil, încep să mă desprind de el fiind încă în viață, cât de absurd nu ar suna asta.
Mă priveam în oglindă. Întorceam capul într-o parte, imaginea din fața mea mea făcea la fel, ridicam mâna, EA făcea la fel… Am încercat să o ating pe obraz și mi-a zâmbit încetișor. Atunci mi-a apărut în minte ca din senin o scenă descrisă de un cunoscut de-a lui Marilyn Monroe. Odată, Marilyn s-a ridicat de la masa dintr-un restaurant, unde lua cina cu acest prieten și a plecat la baie. Omul a așteptat-o 20 de minute și a început să își facă griji. Intrând în camera pentru doamne, a găsit-o pe Marilyn privindu-se în oglindă și a întrebat-o: “La ce te uiți?”, la care a primit un răspuns straniu pentru el și cât se poate de clar pentru mine: “Mă uit la EA”.
Eu tot mă uitam la EA, nu la MINE...
Am închis ochii și am încercat să mă îndrept spre MINE, acolo, înăuntru undeva. „Când deschizi ochii, încearcă să te vezi întreagă”, mi-am zis (iarăși sună cumva înfricoșător, dar așa a fost). Rezultatul? Am deschis ochii și doar pentru o secundă m-am văzut în totalitate, trup și personalitate împreună, iar în momentul următor, iarăși, a rămas doar EA.
Am probat blugii și mi-au venit perfect. Ca o femeie ce sunt, mi-a pierit toată starea dinainte și am țopăit fericită spre casă.
Ce vezi tu?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu